Premise
Traim intr-o societate in care animalele de companie – in cazul nostru, cainele – au devenit un accesoriu sine qua non al omului modern. Acest articol isi propune sa atraga atentia asupra riscului patogen la care se expun proprietarii care nu respecta tratamentul profilactic integrat schemei de deparazitare interna obligatorie a cainilor.
Abstract
Specia Echinococcus granulosis. Primul cercetator care a descris aceasta specie sub aspect morfologic a fost August Johann Georg Karl Bastsch, in 1786. Taxonomic apartine Ingrengaturii Platyhelmintes, Clasa Cestoda, Ordinul Cyclophyllidea, Familia Taeniidae, Genul Echinococcus.
Este cel mai mic cestod (nu depaseste 10 mm), cunoscut si sub denumirea uzuala – tenia mica. Parazit tisular localizat predilect in parenchimul hepatic si pulmonar.
Gazda definitiva o reprezinta canidele silvatice (lupul, vulpea) sau subspecia domestica, cainele (Canis lupus familiaris) – boala la animal este echinococoza.
Gazda intermediara o constituie ierbivorul sau omul. Boala la om se numeste hidatidoza.
Dezbatere
Cum se prezinta parazitul?
Morfologic, specia Echinococcus granulosis cuprinde viermi paraziti lati cu scolex, gat si strobila.
Scolexul prezinta rostru, 4 ventuze si carlige. Corpul este alcatuit din trei proglote. Inainte ca al treilea segment (oviger) sa se desprinda, o proglota tanara ia nastere in zona gatului.
Oul contine embrionul hexacant, asadar in momentul eliminarii este infectios.
Care cunt caile de transmitere?
Parazitul adult se gaseste in gazda definitiva, cainele, fixat prin ventuze si carlige de mucoasa intestinului subtire. Aici produce oua pe care gazda le elimina prin fecale o data cu proglota batrana detasata de strobila.
Din acest moment caile de transmitere sunt variate:
Ierbivorele sau chiar omul ingera vegetale cu oua infectioase provenite din materiile fecale ale cainelui. (contaminare indirecta)
Omul mangaie blana cainelul sau a ierbivorului, incarcata cu oua embrionate.
Sau tot omul isi manifesta afectiunea fata de caine intrand in contact botul acestuia dupa ce in prealabil animalul si-a atins zona perianala. (contaminare directa)
La randul lui, cainele se poate reinfecta consumand viscere (neprelucrate termic) de la ierbivore in care s-a dezvoltat deja chistul hidatic.
Cum evolueaza infectia?
Ajunse in gazda intermediara pe cale orala, ouale eclozeaza la nivelul intestinului subtire sub influenta sucurilor digestive. Embrionul hexacant se elibereaza astfel din ou si ajunge prin vena porta in tesuturi: lob drept ficat – parcurge diafragma abdominala – cord drept – pe calea arterei pulmonare ajunge in plaman – la creier, rinichi, os sau chiar subcutanat.
Desigur ca parazitul isi alege o statie anume din acest traseu, avand preferinta pentru parenchimul hepatic sau pulmonar. Ajuns la destinatie, embrionul isi pierde carligele si se transforma in hidatida – larva, etapa ce precede inchistarea.
Evolutia chistului depinde foarte mult de tipul tisular in care se gaseste.
Spre exemplu in creier unde nu exista matrice extracelulara (substanta fundamentala si fibre conjunctive) care sa ii ingradeasca dezvoltarea, chistul creste intr-un ritm rapid determinand o actiune mecanica de compresiune.
In ficat – organ parenchimatos bogat in tesut conjunctiv – chistul are o evolutie lenta (1-5 cm/an ).
Cum identificam chistul?
Chistul este compus, de la exterior spre interior, din: adventice, perete chistic, membrana germinativa care formeaza veziculele proligere si protoscolecsii. Interiorul contine lichidul hidatic, un mediu de cultura prielnic microorganismelor, astfel incat simpla fisurare a chistului poate produce infectarea lui, cu abcesul consecutiv. Ruperea chistului insa echivaleaza cu declansarea socului anafilactic.
Cainele nu dezvolta chistul deoarece nu dispune de aparatul enzimatic necesar eclozarii embrioforului.
Diagnostic clinic
Desi initial asimptomatica, in functie de localizarea chistului hidatidoza poate produce semne clinice subiective si obiective.
Semne clinice subiective:
Sughit (prin atingerea nervului frenic) si dispnee – in localizarea hepatica
Sputa hemoptoica, vomica, febra – localizare pulmonara
Cefalee, tulburari de vedere – localizare cerebrala
Durere la nivelul unui segment de membru – localizare osoasa
Urticarie prin fisurarea chistului cu eliberare de alergeni si eozinofilie consecutiva
Semne clinice obiective:
Simuleaza o formatiune tumorala indiferent de localizare
Hepatomegalie cu compresiunea organelor invecinate topografic
Hidrocefalie
Diseminarea infectiei si socul anafilactic prin ruperea chistului
Diagnostic paraclinic
Daca bolnavul acuza febra, recoltare pentru hemocultura in timpul puseului febril;
Recoltare pentru hemoleucograma in vederea stabilirii eozinofiliei;
Examen radiologic mai ales pentru decelarea chistilor calcificati, neutralizati, inactivi;
Examen C.T.
Ecografia ca metoda de electie
Examenul produselor biologice (bila, sputa, vomica, urina) si al instrumentelor chirurgicale postoperator;
Diagnostic imunologic – chisturile involuate vor da serologia negativa.
Tratament
– tratamentul medicamentos si chirurgical – punctionarea chistului prin tehnica P.A.I.R. (punctie, aspiratie, injectare etanol, reaspiratie) sau rezectie.
Concluzii:
Hidatidoza este o boala cu localizare pluriviscerala care poate fi evitata prin:
-deparazitarea interna a cainelui;
-depistarea cainilor infestati, prin tehnica PCR ( initiata in 2009);
-respectarea igienei personale ( spalarea mainilor dupa contactul cu animalul bolnav de echinococoza);
-fiind inclusa in categoria bolilor infectioase asociate calatoriilor internationale, trebuie luate masuri de prevedere si in acest sens.
Sursa: www.paginamedicala.ro
